Mult dincolo de Centura Kuiper, la marginea exterioară a sistemului solar, se află Norul Oort. Este o învelișă sferică de corpuri înghețate care se extinde de la aproximativ 2.000 până la 100.000 de unități astronomice de Soare. Nu a fost niciodată observat direct. Existența sa este dedusă din orbitele cometelor de perioadă lungă, care vin din toate direcțiile, în loc să se grupeze în apropierea eclipticii.

Astronomul olandez Jan Oort a propus existența norului în 1950 pentru a explica de ce cometele de perioadă lungă apar din direcții aleatorii. Se crede că norul conține miliarde sau trilioane de obiecte înghețate, rămase de la formarea sistemului solar. Acestea s-au format mai aproape de Soare, dar au fost proiectate spre exterior de interacțiunile gravitaționale cu planetele gigantice.

Norul lui Oort nu este stabil. Stelele care trec prin orbita lor și gravitația Căii Lactee împing obiectele în afara orbitelor lor, trimițând unele spre Soare. Acestea devin cometele de perioadă lungă pe care le vedem. Altele sunt ejectate complet din sistemul solar, devenind obiecte neastâmpărate care plutesc în derivă prin spațiul interstelar.

Nicio navă spațială nu a vizitat Norul Oort. La distanța sa, chiar și unei sonde rapide i-ar lua secole să ajungă acolo. Acesta rămâne una dintre ultimele frontiere neexplorate ale sistemului solar.