Astrometria este cea mai veche ramură a astronomiei. Aceasta măsoară pozițiile și mișcările obiectelor cerești cu o precizie extraordinară. Înainte de telescoape, astronomii urmăreau planetele cu ochiul liber și le înregistrau pozițiile în raport cu stelele. Această lucrare a dezvăluit că planetele orbitează Soarele, nu Pământul.

Astrometria modernă folosește telescoape, camere și computere pentru a măsura pozițiile cu o precizie de miliarcăsecundă. Misiunea Gaia a Agenției Spațiale Europene a catalogat pozițiile, distanțele și mișcările a aproape două miliarde de stele. Datele sale au transformat înțelegerea noastră asupra structurii și istoriei Căii Lactee.

Astrometria găsește și planete. O stea cu o planetă pe orbită se clatină ușor pe măsură ce planeta o atrage. Această oscilație se manifestă ca o schimbare periodică a poziției stelei pe cer. Această metodă, numită detectare astrometrică, completează tehnicile de tranzit și de detectare a vitezei radiale. Funcționează cel mai bine pentru planetele masive pe orbite largi.

Câmpul urmărește, de asemenea, asteroizi, comete și nave spațiale. Pozițiile precise ne împiedică să pierdem din vedere obiectele și ne ajută să prezicem apropierile. Fără astrometrie, am naviga prin sistemul solar orbește.