Radiodifuziunea este distribuirea de conținut audio sau video către un public larg. Un emițător trimite. Mulți receptori ascultă sau urmăresc. Este un model unu-către-mulți. Radioul și televiziunea sunt exemplele clasice. Termenul se aplică și streamingului și podcastingului, deși tehnologia diferă.

Radiodifuziunea a început odată cu radioul în anii 1920. KDKA din Pittsburgh a fost unul dintre primele posturi comerciale. Televiziunea a urmat în anii 1930 și 1940. Semnalele de difuzare călătoresc prin aer. Oricine are o antenă le poate recepționa. Această deschidere a făcut din radiodifuziune un mediu public. Guvernele au reglementat-o ​​pentru a asigura accesul echitabil și interesul public.

Tipuri de radiodifuziune

• Radio AM: unde medii, rază lungă de acțiune
• Radio FM: VHF, calitate mai bună a sunetului
• Televiziune: benzi VHF și UHF
• Satelit: televiziune directă acasă
• Streaming: bazat pe internet, la cerere

Radiodifuziunea se schimbă. Cablul și satelitul oferă în continuare televiziune. Dar streamingul pe internet este în creștere. Podcasturile și canalele YouTube ocolesc radiodifuzorii tradiționali. Modelul unu-către-mulți devine modelul many-către-mulți. Publicul nu mai este pasiv. El creează și distribuie.