Spiritul este aspectul non-fizic al unei persoane, iar în uzul creștin este și numele celei de-a treia persoane a Trinității. Același cuvânt are o dublă funcție, iar suprapunerea este deliberată.

În Biblia ebraică, spiritul lui Dumnezeu este suflarea sau vântul care aduce viață, inspiră profeții și dă putere liderilor. În Noul Testament, Duhul Sfânt coboară la botezul lui Isus, este revărsat la Rusalii și locuiește în credincioși ca avans pentru veacul viitor. Duhul convinge, mângâie, călăuzește și distribuie daruri pentru binele comun. Teologia creștină insistă asupra faptului că Duhul nu este o forță impersonală, ci o prezență personală, egală în divinitate cu Tatăl și Fiul.

În afara credinței trinitare, cuvântul are încă greutate. Multe culturi vorbesc despre spiritul uman ca despre sediul curajului, al rezistenței sau al creativității. Unele tradiții filosofice disting spiritul de suflet, rezervându-l pe primul pentru aspectul cel mai înalt, cel mai divin al persoanei. În vorbirea obișnuită, o persoană cu spirit este cineva care refuză să fie zdrobit.

Fie că se referă la divin sau la uman, spiritul denumește dimensiunea realității care nu poate fi cântărită sau măsurată, dar este cunoscută prin efectele sale.