Un practicant stă în meditație susținută până când percepția obișnuită dispare și apare o claritate profundă. În tradițiile budiste și alte tradiții asiatice, această perspectivă transformatoare este iluminarea. Este înțeleasă ca realizarea directă a adevăratei naturi a realității și sfârșitul ignoranței fundamentale.

Iluminarea, sau trezirea, aduce eliberarea de ciclul suferinței. Descrierile pun accent pe detașare, compasiune și eliberare de iluzia unui sine separat permanent. Căile către aceasta includ meditația, disciplina etică și învățăturile de înțelepciune. Unele tradiții vorbesc despre o descoperire bruscă; altele despre o cultivare treptată.

Conceptul a pătruns în vocabularul spiritual mai larg, uneori detașat de cadrul său doctrinar original. În cadrul tradițiilor sale de origine, acesta rămâne scopul suprem al vieții religioase. Poveștile despre trezirea lui Buddha sub arborele Bodhi oferă imaginea paradigmatică.

• Trezirea spirituală la adevărul suprem
• Scopul central în budism și căile conexe
• Încheie ciclul suferinței și al renașterii
• Obținut prin perspicacitate și practică disciplinată