Soteriologia este studiul mântuirii. Cuvântul provine din grecescul *soteria*, care înseamnă eliberare, și *logos*, care înseamnă discurs rațional. Este ramura teologiei care se ocupă de ce anume trebuie salvate ființele umane, cum se realizează această salvare și cum arată starea finală a celor mântuiți.

Diferite tradiții creștine răspund la aceste întrebări cu accente diferite. Soteriologia protestantă clasică se concentrează pe justificarea prin credință și pe dreptatea atribuită lui Hristos. Relatările catolice și ortodoxe subliniază procesul transformator al theosis sau sfințirii și rolul sacramentelor. Toate tradițiile majore sunt de acord că actul decisiv este al lui Dumnezeu, realizat prin moartea și învierea lui Isus, însă diferă în ceea ce privește mecanismul precis și răspunsul uman necesar.

Domeniul include, de asemenea, dezbateri despre predestinare și liber arbitru, despre sfera mântuirii - fie ea limitată sau potențial universală - și despre soarta celor care nu au auzit niciodată mesajul creștin. Teologia modernă a extins conversația pentru a include eliberarea de opresiunea socială și vindecarea creației în sine, fără a abandona preocuparea clasică pentru reconcilierea personală cu Dumnezeu.

Soteriologia nu este un exercițiu abstract. Ea modelează predicarea, îngrijirea pastorală și speranța obișnuită a credincioșilor că povestea vieții lor se va sfârși cu viața, nu cu pierderea.