Narcisismul este un model de personalitate marcat de o concentrare excesivă pe sine, o nevoie de admirație și o lipsă relativă de empatie față de ceilalți. În forma sa extremă, constituie o tulburare de personalitate narcisistă.

Persoanele cu un nivel ridicat de trăsături narcisiste prezintă adesea o imagine de sine grandioasă, însă această imagine poate fi fragilă și dependentă de validarea externă. Pot reacționa cu furie sau retragere atunci când sunt criticate. Relațiile tind să fie superficiale sau exploatatoare, deoarece cealaltă persoană este apreciată în principal ca o sursă de admirație sau avantaj. Narcisismul subclinic apare pe un continuum în populația generală și a fost legat de comportamentul pe rețelele sociale, stilurile de leadership și conflictele interpersonale.

Teoriile dezvoltării indică experiențele timpurii fie de laudă excesivă, fie de neglijare emoțională ca posibili factori contribuitori. Măsurarea se bazează de obicei pe inventare autoevaluate, deși se utilizează și evaluări ale observatorilor și interviuri clinice. Tratamentul este dificil deoarece chiar trăsăturile care cauzează dificultăți reduc adesea motivația de schimbare.

Când respectul de sine devine principiul organizator al unei personalități în detrimentul unei conexiuni autentice, rezultatul este narcisismul.