Frecvența este numărul de lungimi de undă complete care trec printr-un punct dat într-un timp dat. În sunet determină înălțimea sunetului; în lumină determină nuanța.

Pentru stimulii auditivi, frecvența se măsoară în herți (cicluri pe secundă). Undele de joasă frecvență sunt auzite ca tonuri joase; undele de înaltă frecvență ca tonuri înalte. Intervalul audibil pentru tinerii oameni se întinde aproximativ de la 20 Hz la 20.000 Hz, cu cea mai mare sensibilitate în frecvențele medii care transportă vorbirea. Membrana bazilară a cohleei efectuează o analiză a frecvenței: diferite regiuni răspund maxim la diferite frecvențe, furnizând codul de loc pentru ton.

În domeniul vederii, frecvența se referă la undele electromagnetice ale luminii. Frecvențele mai înalte (lungimile de undă mai scurte) apar albastre sau violete; frecvențele mai joase apar roșii. Spectrul vizibil este o bandă îngustă în cadrul spectrului electromagnetic mult mai larg.

Frecvența este o proprietate fizică a undei. Tonul și nuanța sunt experiențele psihologice pe care sistemul nervos le construiește din aceasta.