Subexpunerea este ceea ce se întâmplă atunci când senzorul ajunge la prea puțină lumină. Imaginea este prea întunecată. Umbrele pierd din detalii și devin negru pur. Culorile devin neclare. Histograma este aglomerată în partea stângă. Subexpunerea poate apărea din mai multe motive: viteza obturatorului este prea mare, diafragma este prea îngustă, ISO este prea mic sau contorul a fost păcălit de o scenă luminoasă. Poate fi, de asemenea, intenționată, folosită pentru un efect de light-key în care imaginile întunecate și sumbre sunt scopul.

Subexpunerea este adesea mai ușor de remediat decât supraexpunerea. Detaliile umbrelor pot fi uneori recuperate dintr-un fișier RAW, mai ales dacă subexpunerea nu este prea severă. Ridicarea umbrelor în postprocesare poate introduce zgomot, dar senzorii moderni au o gamă dinamică bună. Riscul este ca imaginea să pară plată sau zgomotoasă. Soluția este expunerea corectă de la bun început. Verificați histograma. Dacă este concentrată în stânga, încetiniți viteza obturatorului, deschideți diafragma sau măriți ISO-ul. O imagine ușor subexpusă este mai bună decât una supraexpusă, deoarece zonele luminoase nu pot fi recuperate. Dar o imagine expusă corect este mai bună decât ambele.

Semne de subexpunere

• Histogramă. Grupate în stânga, cu decupaj.
• Detaliu în umbră. Pierdut în negru pur.
• Culori. Noroioase și desaturate.
• Zgomot. Ridicarea umbrelor dezvăluie zgomot.

Subexpunerea nu este același lucru cu o imagine întunecată. O imagine întunecată poate fi expusă corect. Subexpunerea are legătură cu pierderea detaliilor, nu cu întuneric.