Bracketing-ul înseamnă realizarea mai multor expuneri ale aceleiași scene la setări diferite. Cea mai comună formă este bracketing-ul expunerii: o fotografie la expunerea măsurată, una mai luminoasă, una mai întunecată. Scopul este de a asigura expunerea corectă a cel puțin unui cadru sau de a le combina ulterior într-o imagine HDR. Bracketing-ul este o asigurare. Este, de asemenea, un instrument creativ.

Fotografii de film au folosit bracketing-ul deoarece nu puteau vedea rezultatul până când filmul nu era developat. Fotografii digitali îl folosesc mai rar pentru expunere, deoarece histograma arată rezultatul imediat. Însă bracketing-ul rămâne util pentru HDR, pentru scene cu gamă dinamică extremă și pentru lucrări critice în care o nouă fotografiere este imposibilă. Unele camere automatizează procesul, declanșând trei, cinci sau șapte cadre în succesiune rapidă. Altele necesită ajustare manuală. Bracketing-ul se poate aplica și focalizării, balansului de alb sau puterii blițului. Bracketing-ul focalizării captează o serie de imagini la distanțe focale diferite, care sunt ulterior suprapuse pentru macrofotografie cu adâncime de câmp extinsă.

Tipuri de bracketing

• Expunere. Varierea vitezei obturatorului sau a diafragmei.
• Focus. Varierea distanței de focalizare pentru suprapunere.
• Balans de alb. Temperatură de culoare variabilă.
• Bliț. Putere variabilă a blițului pentru diferite rapoarte de iluminare.

Bracketing-ul nu înlocuiește înțelegerea expunerii. Este o modalitate de a gestiona incertitudinea atunci când scena este dificilă.