Înțelepciunea este calitatea de a avea o înțelegere profundă și o judecată bună. Nu este același lucru cu cunoașterea, care este deținerea de informații, sau cu inteligența, care este capacitatea de a învăța și de a raționa. Înțelepciunea implică a ști ce contează, cum să trăiești și cum să acționezi în situații complexe. Este practică și etică, nu doar teoretică. Persoana înțeleaptă vede prin aparențe, înțelege natura umană și acționează cu integritate. Înțelepciunea este adesea asociată cu vârsta și experiența, dar nu este automată. Poți fi bătrân și nechibzuit. Poți fi tânăr și înțelept.

Filosofii au tratat înțelepciunea drept cea mai înaltă realizare umană. Socrate a susținut că singurul lucru pe care îl știa era că nu știa nimic, ceea ce este o formă de înțelepciune. Aristotel a distins înțelepciunea teoretică, care se referă la adevărurile eterne, de înțelepciunea practică, care se referă la acțiune. Confucius a subliniat înțelepciunea ca fiind cultivarea morală. Stoicii vedeau înțelepciunea ca fiind înțelegerea naturii și trăirea în conformitate cu ea. În Biblie, înțelepciunea este frica de Domnul. În budism, înțelepciunea este o perspectivă asupra naturii realității. Înțelepciunea nu este un singur lucru. Este o familie de excelențe, fiecare cu propria sa tradiție. Dar, în toate tradițiile, înțelepciunea implică umilință, perspectivă și capacitatea de a acționa bine.

Tipuri de înțelepciune

• Teoretic.
• Practic.
• Morală.
• Existențial.

Înțelepciunea nu este același lucru cu inteligența. Inteligența este abilitatea de a rezolva probleme. Înțelepciunea înseamnă să știi care probleme merită rezolvate.