O teză este o propoziție susținută prin argument. Este afirmația pe care un argument încearcă să o susțină. Într-o dialectică, teza este poziția de plecare, care este apoi contestată de antiteză. În scrierea academică, o teză este afirmația centrală a unui eseu sau a unei disertații. Nu este un subiect. Este o afirmație care poate fi apărată sau respinsă. O teză trebuie să fie clară, specifică și argumentabilă. Dacă nimeni nu poate fi în dezacord cu ea, nu este o teză. Dacă este prea vagă pentru a fi testată, nu este o teză.

Termenul provine din grecescul *tithenai*, care înseamnă a plasa sau a propune. În logică, o teză este o premisă care este presupusă sau afirmată. În dialectica hegeliană, teza este primul moment al unui proces care trece prin contradicție către o unitate superioară. În retorică, teza este propoziția pe care vorbitorul sau scriitorul încearcă să o stabilească. O teză nu este același lucru cu o ipoteză, care este o predicție testabilă. O ipoteză este verificată în funcție de dovezi. O teză este apărată prin argumente. Ambele sunt afirmații, dar servesc scopuri diferite. O teză poate fi adevărată sau falsă. Ceea ce contează este dacă este susținută de motive.

Caracteristicile unei teze

• Clar. Exprimat într-un limbaj precis.
• Specific. Concentrat pe o anumită afirmație.
• Discutabil. Deschis la dezacorduri.
• Susținător. Susținut de dovezi și raționamente.

O teză nu este un rezumat. Este o afirmație care necesită susținere.