Postmodernismul este o mișcare filosofică ce pune sub semnul întrebării marile narațiuni și adevărul obiectiv. A apărut la mijlocul secolului al XX-lea ca reacție la modernism. Modernismul credea în progres, știință și adevăr universal. Postmodernismul este sceptic. Vede adevărul ca fiind construit. Vede puterea în spatele cunoașterii. Vede fragmentare, ironie și pastișă.

Termenul este folosit în artă, literatură, arhitectură și filosofie. În artă, postmodernismul combină stiluri și pune sub semnul întrebării originalitatea. În literatură, folosește metaficțiunea, naratori nesiguri și intertextualitatea. În arhitectură, combină elemente istorice în moduri ludice. În filosofie, contestă fundamentalismul și universalismul.

Teme postmoderne

• Marile narațiuni sunt suspecte.
• Adevărul se construiește, nu se descoperă.
• Puterea și cunoașterea sunt legate.
• Identitatea este fragmentată și fluidă.
• Ironia și pastișa sunt frecvente.

Postmodernismul este controversat. Criticii spun că duce la relativism și nihilism. Ei spun că neagă posibilitatea progresului. Ei spun că este obscur și autoindulgent. Apărătorii spun că este eliberator. Dă glas perspectivelor marginalizate. Contestă autoritatea. Dezvăluie presupunerile ascunse ale modernității. Postmodernismul nu este o doctrină singulară. Este o stare de spirit. Este un set de atitudini. Este un mod de a vedea lumea. Este greu de definit pentru că rezistă definiției. Acest lucru este potrivit. O mișcare care pune sub semnul întrebării marile narațiuni rezistă unei mari narațiuni despre sine. Postmodernismul este suspiciunea că fiecare poveste este o poveste, fiecare adevăr este o perspectivă și fiecare autoritate este o putere. Această suspiciune este puterea și slăbiciunea sa. Deschide posibilități. De asemenea, închide certitudini.