Diureticele te fac să urinezi. Această acțiune simplă este una dintre cele mai eficiente metode de a scădea tensiunea arterială și de a ameliora supraîncărcarea cu lichide. Acestea acționează în rinichi, blocând reabsorbția sodiului și a apei, astfel încât mai multe dintre ele părăsesc organismul. Rezultatul este mai puțin lichid în fluxul sanguin, mai puțină presiune asupra inimii și mai puțină umflare a picioarelor și plămânilor.

Principalele clase acționează asupra diferitelor părți ale nefronului. Tiazidele precum hidroclorotiazida acționează în tubul distal și sunt tratamentul de primă linie pentru hipertensiune arterială. Diureticele de ansă precum furosemidul acționează asupra ansei Henle, producând un efect mult mai puternic și sunt utilizate pentru insuficiență cardiacă și edeme. Diureticele care economisesc potasiul, precum spironolactona, acționează în canalul colector și ajută organismul să rețină potasiul. Combinarea unei tiazide sau a unei anse cu un agent care economisește potasiul este obișnuită pentru a echilibra electroliții.

Puncte practice:

• Electroliți. Diureticele pot reduce potasiul și sodiul. Sunt necesare analize de sânge regulate.
• Momentul administrării. Se ia dimineața pentru a evita urinarea nocturnă.
• Deshidratarea. Prea mult diuretic poate provoca amețeli și probleme renale.
• Gută. Tiazidele și ansele pot crește nivelul de acid uric și pot declanșa atacuri de cord.

Diureticele sunt utilizate și pentru afecțiuni precum ciroza și sindromul nefrotic, în care lichidul se acumulează din diferite motive.