Reamintirea este abilitatea de a recupera informații din memorie fără ajutorul unor indicii externe. Când scrii un răspuns la un eseu de la zero sau reciți o poezie pe care ai învățat-o cu ani în urmă, realizezi o reamintire. Măsura este mai strictă decât recunoașterea, care necesită doar identificarea elementului corect dintre opțiuni.

Psihologii disting reamintirea liberă, în care elementele pot fi produse în orice ordine, de reamintirea serială, care necesită secvența originală. Reamintirea cu indicii oferă o sugestie parțială - cum ar fi prima literă a unui cuvânt - și se situează între reamintirea liberă și recunoașterea în dificultate.

Performanța la testele de reamintire este influențată de calitatea codificării, de practica de recuperare și de interferența din partea amintirilor concurente. Efectul testării arată că încercările repetate de reamintire consolidează ele însele recuperarea ulterioară. Eșecurile de reamintire pot proveni din codificare slabă, competiție în recuperare sau inaccesibilitate temporară, mai degrabă decât din pierderea permanentă.

• Recuperarea neasistată a informațiilor stocate
• Varietăți libere, seriale și cu indicii
• Mai exigent decât recunoașterea
• Consolidată prin practica de recuperare

Exemplele de zi cu zi includ amintirea unui număr de telefon suficient de mult timp pentru a-l forma sau reconstituirea intrigii unui roman citit luna trecută.