Percepția este procesul de organizare și interpretare a informațiilor senzoriale astfel încât acestea să devină semnificative. Transformă datele brute ale senzației în lumea experimentată a obiectelor, evenimentelor și dispunerii spațiale.

Procesele de jos în sus încep cu receptorii senzoriali și se dezvoltă spre reprezentări mai complexe. Procesele de sus în jos utilizează cunoștințe, așteptări și context pentru a modela ceea ce este perceput. Cele două interacționează continuu. Iluziile dezvăluie natura constructivă a percepției: același input senzorial poate produce percepții diferite în funcție de organizare și experiența anterioară. Constanțele perceptive permit obiectelor să pară stabile în ciuda imaginilor retiniene în continuă schimbare.

Atenția selectează aspectele inputului senzorial care primesc procesare suplimentară. Fără percepție, senzația ar rămâne un flux nestructurat. Cu ea, observatorul locuiește într-o lume de lucruri recognoscibile și relații previzibile.

Văzul, auzul și simțul nu sunt înregistrări pasive. Sunt construcții active realizate de sistemul perceptiv.