Saxofonul este un instrument cu ancie simplă, fabricat din alamă, inventat de Adolphe Sax în anii 1840. În ciuda corpului său metalic, este clasificat printre instrumentele de suflat din lemn datorită muștiucului cu ancie. Familia se întinde de la sopranul înalt la baritonul grav și basul.

Tonul său expresiv, asemănător vocii, l-a făcut o alegere naturală pentru jazz, unde a devenit unul dintre cele mai importante instrumente solo. Saxofonul apare și în fanfarele militare și de concert și, ocazional, în partiturile orchestrale. Diferitele dimensiuni au caractere distincte: alto și tenorul sunt cele mai frecvente în jazz și muzica populară.

Tehnica implică controlul anciei și al ambușurii în timp ce se operează un sistem complex de clape. Marii saxofoniști au extins gama expresivă a instrumentului prin ton, articulație și tehnici extinse. Capacitatea saxofonului de a se îmbina sau de a străpunge un ansamblu îl face versatil în diferite genuri.

Puține instrumente sunt atât de strâns identificate cu sunetul secolului al XX-lea.