Un cuvânt poate radia sensuri corelate. Polisemia este capacitatea unui singur element lexical de a avea mai multe semnificații care au o conexiune istorică sau conceptuală, ca în cazul cuvântului head pentru o parte a corpului și pentru liderul unei organizații.

Spre deosebire de omonimie, sensurile polisemice sunt percepute ca aparținând unui singur cuvânt. Dicționarele le listează ca sensuri numerotate sub o singură intrare. Contextul selectează sensul intenționat atât de eficient încât vorbitorii rareori observă multiplicitatea.

Schimbarea semantică are loc adesea prin extinderea cuvintelor existente, producând polisemie în timp. Lingvistica cognitivă studiază legăturile metaforice și metonimice dintre simțuri. Tehnologia limbajului trebuie să dezambiguizeze elementele polisemice pentru o interpretare corectă.

• Mai multe semnificații corelate ale unui cuvânt
• Distins de omonimia accidentală
• Reprezentate ca simțuri sub o singură intrare de dicționar
• Produsul extensiei semantice în timp