Indicii contextuali sunt indicii dintr-un text care îi ajută pe cititori să determine sensul cuvintelor necunoscute. Indiciile provin din cuvintele, propozițiile și paragrafele din jur. Acestea pot fi definiții, exemple, contraste sau relații cauză-efect. Cititorii buni le folosesc automat.

Există mai multe tipuri. Un indiciu de definiție indică direct sensul. Un indiciu de sinonim folosește un cuvânt cu un sens similar. Un indiciu de antonim folosește un cuvânt cu sens opus. Un indiciu de exemplu oferă exemple care ilustrează sensul. Un indiciu de inferență cere cititorului să conecteze idei. Cu cât sunt mai multe tipuri de indicii, cu atât este mai ușor de descifrat cuvântul.

Tipuri de indicii contextuale

• Definiție: cuvântul este definit în propoziție.
• Sinonim: un cuvânt similar este în apropiere.
• Antonim: opusul cuvântului este în apropiere.
• Exemplu: exemplele ilustrează sensul.
• Inferență: cititorul trage o concluzie.

Indicii contextuali sunt esențiali pentru dezvoltarea vocabularului. Acestea permit cititorilor să învețe cuvinte noi fără a folosi un dicționar. De asemenea, îmbunătățesc înțelegerea. Un cititor care se oprește la fiecare cuvânt necunoscut pierde fluxul. Un cititor care folosește indicii contextuali continuă să citească și își dă seama de sensul. Abilitatea se îmbunătățește odată cu practica. Cu cât citești mai mult, cu atât devii mai bun la identificarea indiciilor. Profesorii predau adesea indicii contextuali explicit. Ei modelează procesul: uită-te la propoziție, uită-te la paragraf, caută indicii. Apoi ghicește. Apoi verifică. Presupunerea nu este întotdeauna corectă. Dar este mai bine decât oprirea. Indicii contextuali sunt instrumentul cititorului pentru a naviga prin text nefamiliar. Ele transformă un obstacol într-o oportunitate de învățare.