O poezie concretă aranjează cuvintele pe pagină pentru a forma o formă legată de subiect. Aranjamentul vizual face parte din sens. O poezie despre un șarpe ar putea fi scrisă într-o linie șerpuitoare. O poezie despre un copac ar putea avea cuvinte aranjate ca un trunchi și ramuri. Forma și cuvintele funcționează împreună.

Forma datează din Grecia antică, dar a devenit populară în secolul al XX-lea, la poeți precum EE Cummings și George Herbert. Poetul francez Guillaume Apollinaire a scris caligrame, poezii care formau imagini. Poezia concretă modernă folosește adesea tipografia, spațierea și dimensiunea fontului pentru a crea efecte vizuale.

Caracteristicile concrete ale poemului

• Cuvinte aranjate pentru a forma o formă.
• Forma are legătură cu subiectul.
• Elementul vizual face parte din semnificație.
• Adesea folosește tipografie și spațiere.
• Poate fi citit atât ca text, cât și ca imagine.

O poezie concretă nu este doar o poezie cu o imagine. Aranjamentul este esențial. Dacă rearanjezi cuvintele într-un bloc normal, poezia își pierde sensul. Forma poartă informații. O poezie despre o clepsidră ar putea avea forma unei clepsidre. Cuvintele de sus sunt despre început. Cuvintele de jos sunt despre sfârșit. Îngustarea din mijloc reprezintă trecerea timpului. Cititorul experimentează poezia vizual și verbal în același timp. Poezia concretă este o artă hibridă. Este o combinație de literatură și artă vizuală. Contestă ideea că poezia este doar despre sunet și sens. Adaugă aspectul vizual. Pagina devine o pânză. Cuvintele devin forme. Poezia devine un obiect.