Verbele spun ce se întâmplă; adverbele spun adesea cum, când sau în ce măsură. Un adverb modifică un verb, un adjectiv, un alt adverb sau uneori o întreagă propoziție.

Multe adverbe englezești se termină în -ly, dar multe nu: often@i@@@, very, well@i@@, not. Poziția lor este mai liberă decât cea a adjectivelor, așa că pot apărea în mai multe locuri în cadrul unei propoziții, cu doar mici schimbări de accent.

Elevii produc uneori în exces formele -ly sau înlocuiesc greșit adverbele de frecvență. Clasele semantice de adverbe interacționează cu timpul, aspectul și negația. În unele limbi, o formă servește atât ca adjectiv, cât și ca adverb.

• Modificator de verbe, adjective sau adverbe
• Exprimă modul, timpul, locul, gradul sau frecvența
• Poziție relativ flexibilă
• Nu este întotdeauna marcat de un final special