Nu fiecare dolar din risc se mută la un reasigurător. Reținerea este valoarea pierderii pe care un asigurător o păstrează în contul său înainte ca reasigurarea să răspundă. Aceasta poate fi exprimată ca o sumă fixă ​​în dolari per risc, per eveniment sau ca procent din fiecare pierdere în cadrul unui tratat proporțional.

Retențiile mai mari reduc costurile de reasigurare, dar expun compania la o volatilitate mai mare. Retențiile mai mici cumpără mai multă protecție la un preț mai mare. Conducerea stabilește nivelurile de retenție după ce ia în considerare capitalul, apetitul pentru risc și costul și disponibilitatea reasigurării.

În programele de asigurare bazate pe pierderi excedătoare, reținerea este punctul de atașament peste care reasigurătorul plătește. În tratatele de cotă-parte, reținerea este pur și simplu procentul pe care cedentul îl păstrează. O definire clară a reținerii în textul tratatului previne disputele atunci când apare o pierdere mare.

• Valoarea riscului reținută de asigurător
• Se aplică înainte ca reasigurarea să răspundă
• Echilibrează costul cu volatilitatea
• Definit pe risc, pe apariție sau pe procent