Dintr-un mic principat anatolian a apărut un vast imperiu. Imperiul Otoman, care a durat din jurul anului 1299 până în 1922, în perioada sa de apogeu a controlat sud-estul Europei, Orientul Mijlociu și Africa de Nord, cu capitala la Constantinopol după 1453.

O administrație centralizată, un sistem de sclavie militară și o încorporare flexibilă a diverselor comunități religioase au caracterizat dominația otomană timp de secole. Imperiul a fost o putere islamică majoră și un jucător cheie în diplomația și războiul european. Pierderile teritoriale treptate din secolul al XIX-lea au precedat dizolvarea sa finală după Primul Război Mondial.

Arhivele, arhitectura și arta otomane oferă dovezi bogate ale complexității sale. Istoricii au depășit narațiunile de declin pentru a examina adaptarea, dinamica provincială și viața culturală. Republica Turcia și mai multe state din Orientul Mijlociu și din Balcani au ieșit la iveală din teritoriile sale.

• Imperiul centrat în Turcia, 1299–1922
• A cuprins Europa, Orientul Mijlociu și Africa de Nord
• Multireligios și sofisticat din punct de vedere administrativ
• Dizolvat după Primul Război Mondial