Apa stătătoare umple o depresiune în uscat. Un lac este o întindere interioară de apă stătătoare, de obicei apă dulce, mai mare decât un iaz. Lacurile se formează în excavații glaciare, bazine tectonice, caldere vulcanice și în spatele barajelor naturale sau artificiale.

Acestea reglează clima locală, stochează apa pentru uz uman și susțin pescuitul și recreerea. Stratificarea termică în lacurile mai adânci creează straturi distincte care se amestecă sezonier. Calitatea apei depinde de echilibrul nutrienților, sedimentelor și poluanților care intră din bazinul hidrografic.

Unele dintre cele mai mari lacuri ale lumii, cum ar fi Marea Caspică și Lacul Baikal, sunt ecosisteme unice. Multe lacuri se confruntă cu presiunea extracției de apă, a speciilor invazive și a schimbărilor de nivel și temperatură determinate de climă. Țărmurile lor rămân locuri atractive pentru așezări.

• Corp de apă stătătoare din interiorul continentului
• De obicei, cu apă dulce
• Format prin diverse procese geologice
• Important pentru alimentarea cu apă și ecosisteme