Fonturile sans-serif nu au liniile decorative mici de la capătul liniilor. Numele provine de la cuvântul francez sans, care înseamnă fără. Helvetica, Futura, Arial și Gotham sunt exemple familiare. Stilul a apărut în secolul al XIX-lea, dar a explodat în secolul al XX-lea, în special în designul elvețian și în mișcările moderniste care au favorizat formele curate și funcționale.

Caracterele sans-serif sunt adesea interpretate ca moderne, neutre sau accesibile. Acest lucru le face comune în interfețele digitale, semnalistică și branding corporativ. Rezistă bine la dimensiuni mici pe ecrane, unde serifurile se pot aglomera cu pixeli. Dar nu sunt în mod inerent mai bune decât serifurile. Un pasaj lung de text într-un sans-serif prost conceput poate obosi ochiul. Alegerea depinde de context, mediu și ton.

Utilizări comune

• Interfețe digitale și design de aplicații.
• Sisteme de semnalizare și orientare.
• Branding corporativ și tehnologic.
• Titluri și scurte blocuri de text.

Sans-serif și serif se combină adesea bine. Un model comun folosește un serif pentru textul principal și un sans-serif pentru titluri sau invers, în funcție de senzația dorită.