Un tabel organizează datele în rânduri și coloane. Fiecare rând este o înregistrare. Fiecare coloană este un câmp. Intersecția dintre un rând și o coloană conține o singură valoare. Un tabel de clienți poate avea coloane pentru ID, nume, e-mail și data înscrierii. Fiecare rând reprezintă un client. Tabelul este unitatea de bază de stocare într-o bază de date relațională. De asemenea, este unitatea pe care utilizatorii o interoghează. Când scrieți SELECT * FROM clienți, solicitați fiecare rând și coloană din tabelul clienți.

Tabelele au proprietăți. Au un nume unic în cadrul schemei. Au coloane cu tipuri de date definite. Pot avea constrângeri: chei primare, chei externe, constrângeri unice, constrângeri de verificare. Pot avea indexuri pentru a accelera interogările. Pot avea declanșatoare care se declanșează la inserare, actualizare sau ștergere. Designul tabelului afectează tot ceea ce este construit pe el. Un tabel cu prea multe coloane este dificil de gestionat. Un tabel cu prea puține coloane forțează joncțiuni care ar putea fi evitate. Un tabel fără o cheie primară este greu de actualizat în mod fiabil. Un tabel cu date redundante riscă inconsistența. Normalizarea ghidează proiectarea tabelelor. Scopul este de a stoca fiecare fapt o singură dată. Aceasta reduce redundanța și îmbunătățește integritatea. De asemenea, crește numărul de tabele. Mai multe tabele înseamnă mai multe joncțiuni. Echilibrul dintre normalizare și performanță este o tensiune constantă în proiectarea bazelor de date.

Componentele tabelului

• Coloane — câmpuri cu tipuri de date
• Rânduri — înregistrări
• Cheia primară — identificator unic
• Chei externe — legături către alte tabele
• Indexuri — accelerează interogările
• Constrângeri — reguli pentru date valide

Un tabel este un container pentru date corelate. Structura containerului determină cât de ușor sunt datele de utilizat.