Redundanța datelor înseamnă că aceleași date există în mai multe locuri. Uneori, acest lucru este intenționat. Copiile de rezervă sunt redundante prin design. Bazele de date replicate păstrează copii în mai multe regiuni pentru disponibilitate. Matricele RAID duplică datele pe discuri, astfel încât o singură eroare să nu piardă nimic. Redundanța intenționată protejează împotriva defecțiunilor. Redundanța neintenționată cauzează probleme.

Când aceeași înregistrare a unui client se află în trei sisteme fără sincronizare, înregistrările se schimbă. Unul are adresa curentă. Altul are vechiul număr de telefon. Un al treilea are o greșeală de scriere în e-mail. Nimeni nu știe care este corect. Rapoartele din sisteme diferite nu sunt de acord. Analiștii petrec ore întregi reconciliind datele. Soluția este fie integrarea, fie o singură sursă de adevăr. Managementul datelor master identifică sistemul autoritativ pentru fiecare entitate. Integrarea menține copiile sincronizate. Ambele costă bani și efort. Redundanța nu este întotdeauna rea. Întrebarea este dacă este controlată. Redundanța controlată îmbunătățește fiabilitatea. Redundanța necontrolată creează inconsecvență. Distincția contează mai mult decât prezența duplicatelor. Un sistem fără redundanță este fragil. Un sistem cu redundanță haotică este nedemn de încredere. Scopul este o redundanță deliberată, gestionată, care servește unui scop.

Tipuri de redundanță

• Intenționat — copii de rezervă, replicare, RAID
• Neintenționate — înregistrări duplicate, sisteme nesincronizate
• Controlat — gestionat cu date de integrare sau master
• Necontrolat — copiile derivă și nu sunt de acord

Redundanța este un instrument. Folosită bine, protejează datele. Folosită prost, corupe încrederea.