Hidroizolația face ca suprafața unei clădiri să fie rezistentă la penetrarea apei. Este bariera care împiedică pătrunderea apei. Apa este cea mai distructivă forță în construcții. Putrezește lemnul, corodează oțelul, erodează mortarul și dezvoltă mucegaiul. Hidroizolația nu este o atrăgătoare. Este invizibilă. De asemenea, este esențială. O clădire fără hidroizolație va ceda. Subsolul va avea scurgeri. Acoperișul va picura. Pereții se vor păta. Structura se va deteriora.

Hidroizolația se poate realiza în mai multe forme. Sub nivelul solului, pereții fundației sunt acoperiți cu membrane sau argilă bentonită. Membrana este o folie de asfalt cauciucat sau plastic. Bentonita este o argilă care se umflă atunci când este umedă. Acoperișurile folosesc membrane, materiale de etanșare și materiale de etanșare. Băile folosesc țigle și plăci de suport impermeabile. Ferestrele și ușile se bazează pe materiale de etanșare și materiale de etanșare atent alese. Terasele și balcoanele folosesc acoperiri și membrane. Fiecare aplicație are propriul material și metodă. Alegerea depinde de substrat, expunere și buget.

Hidroizolația trebuie să fie continuă. O fisură sau o ruptură lasă apa să treacă. Detaliile contează. Colțurile, penetrările și tranzițiile sunt punctele slabe. Hidroizolația trebuie instalată de către muncitori instruiți. Trebuie inspectată înainte de a fi acoperită. Trebuie testată. Un test de inundare pe o cădiță de duș este o procedură obișnuită. Un test de scurgere pe un acoperiș este o alta. Hidroizolația este un sistem. Nu este un produs. Este un proces. Trebuie făcută corect. Trebuie întreținută. Trebuie respectată. Este scutul clădirii.