O imagine dispare pe măsură ce o alta apare. Pentru o clipă, ambele sunt vizibile. Aceasta este o dizolvare, o tranziție graduală între două cadre. Este mai ușoară decât o tăietură, care este bruscă. Dizolvarea sugerează o trecere a timpului, o schimbare de locație sau o conexiune între două scene. Este una dintre cele mai vechi tranziții din film și este încă utilizată și astăzi.

Dizolvarea are multe utilizări. Poate comprima timpul, arătând un personaj îmbătrânind sau o schimbare de anotimp. Poate lega două scene corelate, sugerând o conexiune tematică. Poate atenua o schimbare de locație. Poate crea un efect liric, oniric. Poate semnala o retrospectivă sau o fantezie. Efectul depinde de context și de durata dizolvării. O dizolvare lentă pare languroasă. O dizolvare rapidă pare urgentă.

Dissolve-ul era mai des întâlnit în Hollywood-ul clasic decât este astăzi. Filmele moderne tind să favorizeze tăieturile, care sunt mai rapide și mai puțin deranjante. Dar disolve-ul rămâne un instrument util. Este folosit în montaje, în tranzițiile dintre acte și în momentele de tranziție emoțională. Când este folosit bine, este invizibil. Când este folosit prost, este greoi. Judecata editorului determină care dintre ele.