ADN-ul este tăiat și lipit în laboratoarele de biologie moleculară. Tăierea se face cu enzime de restricție. Lipirea se face cu ligază. O ligază este o enzimă care unește fragmentele de ADN prin formarea unei legături fosfodiesterice între capătul 3' hidroxil al unui fragment și capătul 5' fosfat al altuia. Fără ligază, clonarea genelor ar fi imposibilă.

Ligazele sunt esențiale și în celulă. ADN ligaza sigilează crestăturile din catena ADN în timpul replicării și reparării. Când mecanismul de replicare copiază ADN-ul, acesta produce fragmente scurte care trebuie unite. Ligaza se ocupă de unire. Când ADN-ul este deteriorat, căile de reparare utilizează ligaza pentru a restabili integritatea catenei. Fără ea, genomul s-ar destrăma.

În laborator, ADN ligaza T4 este cea mai frecvent utilizată. Provine din bacteriofagul T4 și funcționează eficient la temperatura camerei. Unește atât capetele lipicioase, care sunt proeminențe monocatenare complementare, cât și capetele tocite, care nu au proeminențe. Ligatura capetelor lipicioase este mai eficientă deoarece proeminențele complementare se recoacă înainte ca ligaza să sigileze legătura.

Ligaza este un element esențial al ingineriei genetice. Este utilizată în clonare, construirea de biblioteci și pregătirea bibliotecilor de secvențiere de generație următoare. Este o enzimă mică cu o sarcină importantă: menținerea genomului laolaltă și permiterea oamenilor de știință să construiască genomul nou.