O perspectivă etică este o perspectivă analitică externă asupra unei culturi, care utilizează categorii definite de cercetător, mai degrabă decât de persoanele studiate. Termenul provine din lingvistică, unde analiza fonetică descrie sunetele în termeni măsurabili, indiferent dacă vorbitorii observă sau nu diferența. În antropologie, abordările etice permit compararea între culturi. Dacă fiecare studiu ar folosi doar categorii locale, compararea societăților ar fi aproape imposibilă.

Analiza etică este puternică, dar limitată. Poate omite ceea ce contează pentru cei din interior. Un cercetător ar putea clasifica un ritual drept o ceremonie de vindecare, deoarece implică plante medicinale, în timp ce participanții îl înțeleg în primul rând ca pe o negociere cu strămoșii. Cele mai bune lucrări oscilează între cadrele etic și emic, folosind categorii externe pentru comparare și semnificații interne pentru înțelegere.

Când eticul ajută

• Comparație interculturală a căsătoriei, rudeniei sau economiei.
• Analiza statistică a seturilor mari de date.
• Identificarea tiparelor pe care oamenii înșiși s-ar putea să nu le articuleze.
• Traducerea constatărilor pentru factorii de decizie politică și alți factori din afara companiei.

Etica nu este nici mai bună, nici mai rea decât emica. Este un instrument diferit, util pentru locuri de muncă diferite.