O navă spațială trebuie să indice undeva. Panourile solare au nevoie de Soare. Antenele au nevoie de Pământ. Camerele au nevoie de țintă. Controlul alitudinii menține vehiculul orientat corect și funcționează într-un mediu fără aer și fără frecare pentru a amortiza mișcarea nedorită.

Trei metode principale gestionează această sarcină. Roțile de reacție învârt mase interne pentru a roti nava spațială. Propulsoarele emit mici explozii de combustibil. Motoarele magnetice împing împotriva câmpului magnetic al Pământului, utile pe orbite joase.

Moduri de atitudine tipice

• Nadir îndreptat spre Pământ
• Mod de siguranță solară, panouri orientate spre Soare
• Menținere inerțială, fixă ​​în raport cu stelele
• Manevre de mișcare între ținte

Roțile de reacție se uzează și se saturează. Când se întâmplă acest lucru, propulsoarele sau magneții trebuie să le desatureze, consumând combustibil prețios. Inginerii adaugă redundanță deoarece o navă spațială blocată nu poate fi accesată pentru reparații.