O leziune este o zonă de deteriorare sau distrugere a țesuturilor. În neuroștiințe, leziunile plasate cu grijă au fost utilizate pentru a deduce funcția anumitor regiuni ale creierului, observând ce abilități se pierd atunci când regiunea este îndepărtată sau inactivată.

Studiile timpurii s-au bazat pe leziuni accidentale și pe leziuni chirurgicale la animale. Faimosul caz al lui Phineas Gage, ai cărui lobi frontali au fost deteriorați de un fier de tasat, a legat această regiune de personalitate și autoreglare. Tehnicile moderne includ leziuni chimice, leziuni electrolitice și inactivare reversibilă cu medicamente sau răcire. La oameni, accidentele vasculare cerebrale, tumorile și îndepărtările chirurgicale oferă leziuni naturale care pot fi studiate cu neuroimagistică și teste comportamentale.

Dovezile leziunilor sunt puternice, dar nu întotdeauna evidente. Un deficit poate rezulta din deteriorarea fibrelor de trecere nervoasă, mai degrabă decât a celulelor din regiunea în sine, iar modificările compensatorii din alte zone pot masca sau altera efectele imediate. Dovezile convergente provenite din imagistică, stimulare și metode de întrerupere temporară întăresc concluziile trase din leziuni.

Când o pierdere specifică a funcției urmează deteriorării unei structuri specifice, leziunea a ajutat la cartografierea diviziunii muncii în creier.