Un atacant primește mingea în timp ce este mai aproape de linia de poartă a adversarului decât mingea și decât penultimul apărător. Arbitrul asistent ridică steagul. Această abatere este considerată ofsaid. Regula împiedică atacanții să aștepte pur și simplu în spatele apărării o pasă lungă.

Offside-ul se judecă în momentul în care mingea este jucată de un coechipier, nu în momentul în care este primită. Există variații în diferite sporturi, dar versiunea fotbalului este cea mai cunoscută. Interpretarea momentului exact și a poziției exacte a părților corpului necesită concentrare și, din ce în ce mai mult, asistență video.

Regula offside-ului modelează liniile defensive și ritmul atacului. Echipele joacă o linie defensivă înaltă pentru a comprima spațiul, acceptând riscul de a fi învinse de pase filtrante precise. Atacanții își cronometrează alergările pentru a rămâne legale la marje cât mai mici. Puține reguli generează atât de multe dezbateri în cazul deciziilor strânse.

• Regula care împiedică atacatorii să obțină un avantaj pozițional nedrept
• Judecat când mingea este jucată de un coechipier
• Aplicat de oficiali și uneori prin verificare video
• Influențează atât forma defensivă, cât și momentul atacului