Automatizarea folosește tehnologia pentru a îndeplini sarcini cu intervenție umană minimă. Aceasta variază de la un simplu termostat care pornește un cuptor până la o fabrică complet automatizată care funcționează în întuneric. Firul comun este un sistem care detectează, decide și acționează fără a fi implicată o persoană.

Cuvântul a prins rădăcini în anii 1940 la Ford Motor Company, descriind manipularea automată a pieselor între mașini. De atunci, automatizarea a trecut în industria prelucrătoare, agricultură, logistică și munca de birou. Fiecare val a înlocuit unele locuri de muncă și a creat altele. Efectul net este dezbătut, dar direcția nu. Tot mai multe sarcini sunt automatizate în fiecare an.

Niveluri de automatizare

• Automatizare fixă: sarcină unică, volum mare, fără flexibilitate.
• Automatizare programabilă: secvență modificabilă, producție pe loturi.
• Automatizare flexibilă: adaptabilă la diferite produse.
• Automatizare integrată: întreaga instalație este controlată de computere.
• Automatizare autonomă: sisteme care învață și se adaptează.

Automatizarea funcționează cel mai bine în sarcini repetitive, periculoase sau precise, dincolo de capacitățile umane. Se confruntă cu sarcini care necesită judecată, creativitate sau manipularea de obiecte imprevizibile. Această limită se schimbă pe măsură ce învățarea automată se îmbunătățește. Robotul de depozit care odinioară putea doar să miște rafturile acum alege articole individuale. Tractorul care urma o linie dreaptă evită acum obstacolele. Automatizarea nu este totul sau nimic. Este un spectru, iar majoritatea locurilor de muncă se află undeva la mijloc.