O clădire este construită și consacrată ca locuință a unei zeități sau ca loc principal de cult sacrificial. Clădirea respectivă este un templu. Templele au stat în centrul multor sisteme religioase antice și continue.

Templul din Ierusalim s-a concentrat asupra cultului israelit până la distrugerea sa. Templele hinduse adăpostesc imagini ale zeităților și susțin ritualurile zilnice. Templele și mănăstirile budiste servesc drept centre de învățătură și meditație. Templele grecești și romane exprimă identitate civică, precum și religioasă. Arhitectura, orientarea și accesul restricționat marchează caracterul sacru al spațiului.

Templele necesită întreținere continuă, personal preoțesc sau însoțitor și sprijin economic. Ele atrag pelerini și se concentrează asupra calendarului religios. Distrugerea unui templu este resimțită ca o rană comunitară profundă. Templele vii continuă să structureze ritmul zilnic și anual al devoțiunii.

• Clădire dedicată cultului unei zeități
• Adesea adăpostește imagini sau servește funcțiilor de sacrificiu
• Arhitectural și ritualic separate
• Centrul vieții religioase comunitare