Wicca este o religie păgână modernă care a apărut la mijlocul secolului al XX-lea în Marea Britanie. Imaginea sa publică a fost modelată de Gerald Gardner, care a susținut că a fost inițiat într-un coven de vrăjitoare supraviețuitor și care a publicat relatări despre credințele și ritualurile lor în anii 1950. Rămâne dezbătut dacă continuitatea pe care a afirmat-o a fost istorică sau creativă; ceea ce este clar este că Wicca s-a dezvoltat rapid într-o mișcare distinctă și în creștere.

Trăsăturile principale includ venerarea unei Zeițe și a unui Zeu, adesea înțeleși ca aspecte duale ale unei singure realități divine; celebrarea a opt festivaluri sezoniere cunoscute sub numele de sabate; practicarea magiei ca meșteșug natural și etic; și formarea de grupuri mici numite covenuri, deși practica solitară este, de asemenea, comună. Ritualurile au loc frecvent într-un cerc consacrat și pot implica cele patru elemente, direcțiile și unelte precum athame, potirul și bagheta magică. Rede wiccan - „Dacă nu face rău nimănui, fă ce vrei” - servește drept ghid etic de bază.

Wicca nu are o autoritate centrală. Tradițiile diferă în ceea ce privește teologia, structura și accentul pus. Unele sunt inițiatice și legate de jurământ; altele sunt deschise și eclectice. Preocupările feministe și ecologice au avut influență în multe ramuri. Percepția publică s-a schimbat de la suspiciune la un grad de recunoaștere generală, deși stereotipurile persistă.

Pentru practicanți, Wicca este o cale vie de relaționare cu sacrul așa cum este întâlnit în natură, în corp și la schimbarea anului.