Teismul este credința că există un zeu sau mai mulți zei. În cea mai comună utilizare modernă, se referă la convingerea că există un singur Dumnezeu care este personal, transcendent și implicat în lume - creând, susținând și, în unele tradiții, intervenind.

Teismul clasic, modelat de gândirea evreiască, creștină și islamică, precum și de filosofia greacă, atribuie lui Dumnezeu atribute precum omnipotența, omnisciența, bunătatea perfectă și eternitatea. Dumnezeu nu este o parte a universului, ci sursa acestuia; relația este una de dependență mai degrabă decât de paritate. Există variații. Deismul acceptă un creator, dar neagă intervenția continuă. Panteismul îl identifică pe Dumnezeu cu universul însuși. Panenteismul susține că lumea există în Dumnezeu fără a epuiza realitatea divină.

Argumentele pentru teism au variat de la dovezile cosmologice și teleologice ale filosofiei medievale și moderne timpurii până la versiuni contemporane care se bazează pe rafinament sau pe conștiință. Criticii contracarează problema răului, succesul explicațiilor naturaliste și diversitatea afirmațiilor religioase. Dezbaterea continuă atât sub formă academică, cât și populară.

Pentru teist, existența lui Dumnezeu nu este o ipoteză opțională, ci faptul fundamental care dă sens existenței, valorii și semnificației. Orice altceva este secundar.