Gândurile, percepțiile, sentimentele și simțul unui sine continuu constituie ceea ce oamenii numesc în mod obișnuit minte. Psihologia tratează mintea ca ansamblul proceselor cognitive și afective care permit unui organism să reprezinte, să interpreteze și să acționeze asupra lumii.

Mintea este studiată prin intermediul comportamentului, autoevaluării și măsurătorilor neuronale. Dezbaterile continuă cu privire la relația dintre minte și creier, posibilitatea unor procese mentale inconștiente și dacă animalele non-umane sau mașinile posedă minți în vreun sens comparabil. Știința cognitivă abordează mintea ca pe un sistem de procesare a informațiilor; abordările fenomenologice pun accentul pe experiența trăită.

Tulburările mintale apar ca perturbări ale gândirii, dispoziției, percepției sau identității. Intervențiile, de la psihoterapie la medicație și schimbări de mediu, vizează restabilirea unei funcționări mai adaptative. Conceptul de minte rămâne indispensabil chiar dacă baza sa biologică devine mai clară.

• Set de procese cognitive și afective
• Studiat prin intermediul măsurătorilor comportamentale, de experiență și cerebrale
• Include atât activitatea conștientă, cât și cea inconștientă
• Central pentru identitate și funcționare adaptivă