Inteligența este capacitatea de a învăța din experiență, de a rezolva probleme și de a utiliza cunoștințele pentru a te adapta la situații noi. Este printre cele mai studiate și mai dezbătute constructe din psihologie.

Abordările psihometrice pun accentul pe un factor general, g, care influențează performanța în diverse sarcini cognitive, alături de abilități mai specifice. Teoriile inteligențelor multiple propun forme distincte de inteligență - lingvistică, spațială, interpersonală și altele - care pot varia independent. Abordările cognitive analizează procesele componente ale raționamentului, memoriei și vitezei. Inteligența emoțională și practică extind conceptul dincolo de rezolvarea problemelor academice.

Testele de inteligență prezic rezultatele educaționale și ocupaționale cu un succes moderat, însă nu surprind fiecare capacitate umană valoroasă. Scorurile sunt influențate de gene, mediu, cultură și construcția testelor. Există diferențe între grupuri și acestea rămân controversate; variația în cadrul grupurilor este întotdeauna mai mare decât mediile dintre grupuri. Întrebarea despre ce „este cu adevărat” inteligența continuă să genereze atât cercetări științifice, cât și dezbateri publice.

Indiferent de definiție, capacitatea de a învăța, de a raționa și de a se adapta rămâne esențială pentru modul în care indivizii navighează într-o lume complexă.