Memoria implicită este reținerea care nu necesită reamintire conștientă. Este demonstrată prin performanță, mai degrabă decât prin reamintire deliberată.

Abilități precum mersul pe bicicletă, tastarea și cântatul la un instrument muzical sunt susținute de memoria implicită (procedurală). La fel sunt și efectele amorsării - o procesare mai rapidă sau mai precisă a unui stimul datorită expunerii anterioare, chiar și atunci când persoana nu-și amintește expunerea. Condiționarea clasică poate produce, de asemenea, memorie implicită: un răspuns emoțional condiționat poate apărea fără conștientizarea asocierii inițiale.

Memoria implicită este în mare măsură păstrată la pacienții cu amnezie care și-au pierdut capacitatea de a forma noi amintiri explicite. Memoria implicită ar putea învăța noi abilități motorii și ar putea prezenta efecte de amorsare, rămânând în același timp incapabili să-și amintească sesiunile de antrenament în sine. Disocierea indică faptul că diferite sisteme neuronale susțin cele două forme de memorie. Memoria implicită este mai puțin dependentă de hipocampus și mai mult dependentă de structuri precum ganglionii bazali, cerebelul și neocortexul.

Demonstrezi memorie implicită de fiecare dată când execuți o acțiune îndemânatică fără a repeta conștient pașii.