Memoria ecoică este scurta memorie senzorială pentru informațiile auditive. Sunetele persistă în acest sistem câteva secunde după ce stimulul fizic s-a încheiat, permițând ascultătorului să le „audă” din nou pe plan intern.

Durata este de obicei estimată la trei până la patru secunde - suficient de lungă pentru a înțelege o propoziție rostită, chiar dacă atenția a fost momentan în altă parte. Dacă cineva întreabă „Ce tocmai am spus?” și încă poți recupera cuvintele, apelezi la memoria ecoică. Capacitatea este relativ mare, dar urma se estompează rapid, cu excepția cazului în care este luată în considerare și transferată în memoria de lucru.

Memoria ecoică este specifică modalității; este distinctă de memoria senzorială vizuală cunoscută sub numele de memorie iconică. Neuroimagistica și studiile de leziuni o leagă de zonele corticale auditive. Întreruperile pot afecta capacitatea de a urmări vorbirea rapidă sau de a integra sunete succesive în percepții coerente.

Ecoul care se estompează după ce un sunet s-a oprit nu este doar o vibrație reziduală. Este o reprezentare neuronală activă care conferă auzului continuitatea sa temporală.