O hartă cognitivă este o reprezentare mentală a aspectului unui mediu. Ea permite unui organism să navigheze, să ia scurtături și să planifice rute chiar și atunci când destinația nu este vizibilă în prezent.

Edward Tolman a introdus conceptul după ce a observat că șobolanii dintr-un labirint păreau să învețe structura spațială generală, mai degrabă decât o secvență fixă ​​de viraje. Când o cale familiară era blocată, animalele alegeau adesea o alternativă adecvată, sugerând că posedau ceva de genul unei hărți. La oameni, hărțile cognitive permit orientarea în clădiri, orașe și medii virtuale. Acestea sunt construite din surse multiple - explorare directă, repere, aspect geometric și informații simbolice, cum ar fi numele străzilor sau hărțile.

Hipocampul este esențial pentru cartografierea cognitivă la mamifere. Celulele de loc se activează atunci când animalul se află în anumite locații; alte celule codifică direcția capului și limitele spațiului. Deteriorarea acestui sistem produce o dezorientare severă. Diferențele individuale în calitatea hărților cognitive sunt mari și se corelează cu abilitățile de navigare în lumea reală.

O hartă cognitivă nu este o imagine în minte. Este un model spațial flexibil care poate fi consultat, actualizat și utilizat pentru a genera noi căi.