Două particule pot fi legate într-un mod care sfidează intuiția clasică. Măsoară una și vei ști instantaneu ceva despre cealaltă, indiferent cât de departe sunt una de cealaltă. Aceasta este inseparabilitatea cuantică. Einstein a numit-o acțiune fantomatică la distanță și nu se simțea confortabil cu asta. Dar experimentele au confirmat-o în repetate rânduri. Particulele inseparabile au în comun o stare cuantică, iar măsurarea uneia duce la prăbușirea stării ambelor.

Inseparabilitatea nu permite comunicarea mai rapidă decât lumina. Nu poți trimite un mesaj măsurând o singură particulă. Rezultatul este aleatoriu și trebuie să compari notițele cu celălalt observator pentru a vedea corelația. Această comparație are loc la viteza luminii sau mai lent. Inseparabilitatea este o resursă pentru calculul cuantic și criptografia cuantică. Într-un computer cuantic, qubiții inseparabili pot efectua calcule pe care biții clasici nu le pot efectua. În criptografia cuantică, particulele inseparabile pot detecta interceptarea. Inseparabilitatea este fragilă. Orice interacțiune cu mediul o rupe, un proces numit decoerență. Menținerea coerenței particulelor inseparabile este una dintre cele mai mari provocări din tehnologia cuantică.

Fapte despre încurcare

• Definiție. Legătura cuantică dintre particule.
• Non-local. Corelațiile persistă peste distanță.
• Fără semnalizare. Nu se pot trimite mesaje mai repede decât lumina.
• Aplicații. Calcul cuantic, criptografie.
• Decoerență. Interacțiunea din mediul înconjurător rupe încurcăturile.

Inseparabilitatea nu este același lucru cu corelația. Obiectele clasice pot fi corelate. Inseparabilitatea este un fenomen cuantic fără un analog clasic.