Clarificarea constă în îmbunătățirea contrastului marginilor pentru a face o imagine să pară mai clară. Nu adaugă detalii. Face detaliile existente mai vizibile prin creșterea contrastului dintre pixelii luminoși și cei întunecați de-a lungul marginilor. Clarificarea se aplică în post-procesare, fie în aparatul foto, fie în software. Aproape fiecare imagine digitală este clarificată, deoarece procesul de capturare și procesare a unei imagini o înmoaie. Filtrul anti-aliasing al senzorului, imperfecțiunile optice ale obiectivului și interpolarea pixelilor reduc claritatea. Clarificarea compensează această pierdere.

Clarificarea are limite. Prea puțină și imaginea pare neclară. Prea multă și pare nenaturală, cu halouri vizibile în jurul marginilor și zgomot exagerat. Scopul este de a clarifica suficient pentru a face imaginea să arate clară, fără a o face să pară supra-procesată. Există diferite tehnici de clarificare. Masca de clarificare este metoda clasică, folosind o versiune neclară a imaginii pentru a crea o mască. Clarificarea trece-sus este o altă metodă. Unele programe software utilizează clarificarea bazată pe inteligență artificială, care poate recupera detaliile pierdute. Clarificarea ar trebui să fie ultimul pas în editare, după reducerea zgomotului și corectarea culorilor. Ar trebui aplicată selectiv, nu global.

Sfaturi de ascuțire

• Aplică ultima dată.Crește claritatea după reducerea zgomotului și corecția culorilor.
• Utilizați mascare. Ascundeți marginile, nu neteziți zonele.
• Mărește imaginea. Verifică efectul la 100%.
• Fii subtil. Puțină ascuțire ajunge mult.
• Clarificare ieșire. Clarificare diferită pentru ecran și imprimare.

Clarificarea nu este același lucru cu focalizarea. O imagine neclară nu poate fi clarificată. Clarificarea amplifică ceea ce există deja.