Compoziția este modul în care aranjezi ceea ce se află în cadru. Este diferența dintre o imagine și o fotografie. O imagine înregistrează ceea ce a fost acolo. O fotografie decide ce contează. Compoziția implică alegeri privind plasarea, echilibrul, linia, forma și spațiul negativ. Nu este un set de reguli, deși regulile pot ajuta. Regula treimilor, liniile conducătoare și încadrarea sunt instrumente, nu legi. Scopul este de a ghida ochiul privitorului și de a crea un sentiment de ordine sau tensiune care să servească imaginii.

O compoziție bună pare adesea inevitabilă. Subiectul stă unde ar trebui. Fundalul susține, nu distrage atenția. Marginile cadrului conțin doar ceea ce îi aparține. Această simplitate este greu de atins. Necesită mișcarea picioarelor, schimbarea unghiului, așteptarea momentului potrivit. Henri Cartier-Bresson a vorbit despre momentul decisiv, momentul în care forma și conținutul se aliniază. Această aliniere este compoziția în acțiune. Compoziția nu este doar despre subiect. Este vorba despre relația dintre subiect și tot ceea ce îl înconjoară.

Elemente de compoziție

• Plasare. Unde se află subiectul în cadru.
• Echilibru. Distribuția ponderării vizuale.
• Linii. Linii conducătoare și mișcare implicită.
• Încadrare. Utilizarea elementelor pentru a înconjura subiectul.
• Spațiu negativ. Zone goale care îi oferă subiectului spațiu.

Compoziția se învață uitându-se la fotografiile pe care le admiri și întrebându-te de ce funcționează. De asemenea, se învață fotografiend mult și editând fără milă.