Culorile dintr-o fotografie nu sunt întotdeauna ceea ce a văzut ochiul. Senzorul unui aparat foto înregistrează lumina, dar nu interpretează culoarea așa cum o face creierul. Luminile fluorescente fac pielea verde. Luminile din tungsten o fac portocalie. Umbra o face albastră. Corecția culorilor este procesul de ajustare a unei imagini astfel încât culorile să arate precise sau naturale sau astfel încât să corespundă unei intenții creative specifice.

Procesul începe cu balansul de alb, care stabilește punctul neutru. Dacă albul este alb, celelalte culori își vor face loc. Dincolo de balansul de alb, corecția culorilor implică ajustarea nuanței, saturației și luminanței pentru gamele individuale de culori. Un portret ar putea necesita tonuri de piele mai calde. Un peisaj ar putea necesita nuanțe de verde mai intens. O fotografie de produs ar putea necesita o potrivire precisă a culorilor cu obiectul real. Corecția culorilor nu este același lucru cu gradarea culorilor. Corecția vizează acuratețea. Gradarea vizează starea de spirit. Ambele fac parte din post-procesare și ambele se bazează pe monitoare calibrate și un mediu de vizualizare controlat.

Instrumente pentru corectarea culorilor

• Balans de alb. Setează punctul neutru.
• Curve. Ajustează tonul și culoarea în întreaga imagine.
• HSL. Ajustează nuanța, saturația și luminanța pentru fiecare culoare.
• Verificator de culori. O diagramă de referință pentru o potrivire precisă.

Corecția culorilor este tehnică, dar este și perceptivă. Ochiul se adaptează la dominantele de culoare, așa că un monitor ușor deplasat poate duce la corecții ușor greșite.