Un dogmatist afirmă o poziție ca fiind incontestabil adevărată. Dovezile împotriva acesteia sunt respinse. Părerile alternative nu sunt luate în considerare în mod serios. Cuvântul provine din grecescul „dogma”, care înseamnă opinie sau decret. În filosofia antică, dogmaticii erau cei care susțineau că au găsit adevărul, spre deosebire de sceptici, care își suspendau judecata. Sextus Empiricus a folosit termenul pentru a descrie filosofii care susțineau doctrine pozitive. Sensul modern este peiorativ: dogmatismul este o certitudine închisă la minte.

Dogmatismul nu este același lucru cu convingerea. Poți menține ferm o credință și totuși să o revizuiești în fața unor dovezi noi. Dogmatismul refuză revizuirea. Tratează dezacordul ca pe o eroare sau o rea-credință. Poate apărea în religie, politică, știință și viața de zi cu zi. Un om de știință care ignoră datele anormale este dogmatic. Un politician care refuză să ia în considerare opiniile opuse este dogmatic. Remediul nu este îndoiala de dragul îndoielii, ci dorința de a-ți testa credințele și de a lua în serios contradovezile.

Semne ale dogmatismului

• Certainty. Poziția este considerată incontestabilă.
• Închidere. Dovezile contrare sunt ignorate sau respinse.
• Repetiție. Afirmațiile sunt afirmate, nu argumentate.
• Ostilitate. Criticii sunt tratați ca dușmani.

Dogmatismul este un risc pentru orice sistem de credințe. Este, de asemenea, o tentație pentru oricine își dorește mai mult certitudinea decât adevărul.