Lumina soarelui nu ajunge niciodată la adâncurile fundului mării, însă comunități dense de animale prosperă în jurul orificiilor hidrotermale și al scurgerilor reci. Sursa lor principală de energie este cea chimică, nu solară. Microbii oxidează compuși reduși, cum ar fi hidrogenul sulfurat sau metanul, și folosesc energia eliberată pentru a construi materie organică - un proces numit chemosinteză.

Acești microbi formează baza rețelelor trofice locale. Unii trăiesc liber în apă sau sedimente; alții formează parteneriate simbiotice în interiorul viermilor tubulari, scoicilor sau midiilor, furnizând gazdelor lor nutrienți. Descoperirea ecosistemelor chemosintetice în 1977 a demonstrat că viața complexă nu necesită fotosinteză și a extins limitele cunoscute ale locuibilității pe Pământ.

Chemosinteza are loc și în alte medii întunecate, inclusiv în zonele cu conținut minim de oxigen și în sedimentele subterane adânci. Căile metabolice implicate sunt diverse și continuă să ofere noi perspective biochimice. Pentru astrobiologie, sistemele chemosintetice oferă modele despre cum ar putea exista viața pe lumi în care lumina soarelui nu este disponibilă.

• Producerea de materie organică folosind energie chimică
• Alimentează ecosistemele la orificiile de ventilație și infiltrații
• Adesea implică microbi simbiotici
• Extinde aria cunoscută a biosferei Pământului