Orice afecțiune care afectează în principal creierul, măduva spinării sau nervii periferici este clasificată drept tulburare neurologică. Categoria este largă, cuprinzând evenimente acute precum accidentul vascular cerebral, boli progresive precum Parkinson și Alzheimer, afecțiuni de dezvoltare precum epilepsia și paralizia cerebrală și leziuni precum traumatismele cerebrale.

Simptomele depind de localizarea și natura patologiei și pot include slăbiciune, pierdere senzorială, convulsii, declin cognitiv, durere și tulburări de mișcare sau funcție autonomă. Diagnosticul combină examenul clinic cu imagistica, electrofiziologia, testele de laborator și, uneori, analiza genetică.

Tratamentul poate fi simptomatic, modificator al bolii, chirurgical sau recuperativ. Deoarece sistemul nervos are o capacitate limitată de autoreparare, multe tulburări neurologice produc dizabilități de durată. Cercetarea mecanismelor, biomarkerilor și terapiilor inovatoare este intensă, determinată de povara personală și societală ridicată a acestor afecțiuni.

Recunoașterea precoce și localizarea precisă rămân fundamentul unei îngrijiri neurologice eficiente.